Fericirea este departe de a fi doar o notiune psihologica. Pragmatismul unor domenii precum biochimia sau neurofiziologia s-a dovedit, cel putin in privinta acestui cuvant, intemeiat. Starea de fericire a omului e strans legata de hormonul cerebral numit endorfina, un adevarat drog natural.
Ce sunt, de fapt, endorfinele? Sunt o categorie de substante produse de creier, deci fac parte dintre neurotransmitatori (alaturi de dopamina si serotonina). Din punct de vedere chimic, endorfinele au structura de proteine complexe, iar rolul pe care li-l incredinteaza organismul este acela de analgezic, vizand suprimarea durerii de orice fel.
Dupa cum le spune si numele, endorfinele au o structura chimica foarte asemanatoare cu a substantelor extrase din opiu si folosesc aceiasi receptori pentru a se „agata” de celule. Efectul de calmare a durerii este puternic, iar consecinta este o stare de relaxare, de bucurie chiar. Exista stimuli precisi care declanseaza secretia interna a acestei substante: expunerea la lumina, durerea, condimentele din mancaruri (piper, chilli), stresul sau rasul, sexul si efortul fizic in general. Rezultatul este, de fiecare data, atingerea unei stari euforice.
Zaharul – un drog vandut la liber Un experiment pe care l-am parcurs cu totii, in special in copilarie, este starea de bine produsa de catre dulciuri. Mecanismul e destul de simplu: zaharul induce o usoara stare de veselie, prin multiple reactii chimice care au loc in creier. Mai intai, patratelul de ciocolata sau muscatura din gogoasa stimuleaza caile nervoase catre creier, ducand la eliberarea dopaminei si a endorfinelor.
Mai mult, placerea este potentata de acumularile energetice ale organismului, care sunt o consecinta a cresterii nivelului de glucoza in sange. Din pacate, senzatia de fericire este de scurta durata, diminuandu-se o data cu revenirea glucozei din circulatie la niveluri normale. Pe masura ce glicemia scade (dupa o ora-doua de la servirea mesei), apare si o stare de tristete, de golire sufleteasca. Asa devenim dependenti de ceea ce ne place si incepem sa fim preocupati de urmatoarea "doza"
Dupa cum le spune si numele, endorfinele au o structura chimica foarte asemanatoare cu a substantelor extrase din opiu si folosesc aceiasi receptori pentru a se „agata” de celule. Efectul de calmare a durerii este puternic, iar consecinta este o stare de relaxare, de bucurie chiar. Exista stimuli precisi care declanseaza secretia interna a acestei substante: expunerea la lumina, durerea, condimentele din mancaruri (piper, chilli), stresul sau rasul, sexul si efortul fizic in general. Rezultatul este, de fiecare data, atingerea unei stari euforice.
Zaharul – un drog vandut la liber Un experiment pe care l-am parcurs cu totii, in special in copilarie, este starea de bine produsa de catre dulciuri. Mecanismul e destul de simplu: zaharul induce o usoara stare de veselie, prin multiple reactii chimice care au loc in creier. Mai intai, patratelul de ciocolata sau muscatura din gogoasa stimuleaza caile nervoase catre creier, ducand la eliberarea dopaminei si a endorfinelor.
Mai mult, placerea este potentata de acumularile energetice ale organismului, care sunt o consecinta a cresterii nivelului de glucoza in sange. Din pacate, senzatia de fericire este de scurta durata, diminuandu-se o data cu revenirea glucozei din circulatie la niveluri normale. Pe masura ce glicemia scade (dupa o ora-doua de la servirea mesei), apare si o stare de tristete, de golire sufleteasca. Asa devenim dependenti de ceea ce ne place si incepem sa fim preocupati de urmatoarea "doza"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu